Alearga Hasmasii

Muzică sună la linia de plecare, fiecare își face rutina de încălzire, atmosfera e plăcută, te simți motivat. Începe numărătoarea inversă: “3, 2, 1!”, și-ai plecat. Nu trece mult timp și îți apare în față prima urcare serioasă. Respiri accelerat, corpul îți cere oxigen mai mult pentru a-ți susține efortul metabolic. Mai ai unpic până la primul punct de alimentare, traseul iese din pădure într-o poiană, e frumos, dar panta din față tot trebuie urcată, e grea, urci încet, în dreapta observi niște stânci care se dezvelesc odată cu pașii tăi. E Piatra Singuratică, te oprești la punctul de alimentare, apa îți pică bine, gustările la fel. Îți tragi sufletul încă un minut și pleci mai departe spre Hășmașul Mare, traseul iți pare mai ușor, iți zici “Hai că merge”, nu apuci sa te bucuri mult de pasul accelerat, încă o urcare grea, moralul îți scade unpic, începi să te intrebi “De ce alerg?”, continui traseul, îți e din ce în ce mai greu și știi că mai este mult până la finish. Mai ai cățiva zeci de metri până pe vârf, cineva strigă: “Haide, bravo, încă un pic!”, ajungi pe vârf, schimbi două vorbe cu voluntarii de acolo, te întorci cu privirea în direcția de unde ai venit și în clipa aceea îți aduci aminte: “De asta!”.

Te așteptăm la Aleargă Hășmașii v4.0

trail running
Top